Cui ne inchinam noi oare?

Vin sarbatorile si deci nu vo face decat sa amintesc in treacat o intrebare care ma framanta de cel putin 20 de ani: Cui ne inchinam noi oare? Evident ma refer la noi, cei din Republica Moldova. Mi-a atras atentia o postare pe FaceBook a lui Doru Dendiu, legata de un articol de pe site-ul Publika TV din Moldova si de vizita Patriarhului Kirill. Si mi-a tresarit inima si o intrebare mi-a incoltit in minte: ce facem in Moldova daca peste 100 de ani, ne ocupa chinezii? Devenim budisti oare?

In cine crezi tu azi?

De unde atata iubire pentru un Patriarh de la care nu am auzit o vorba buna despre Mitropolia Basarabiei? iar aici nu ma refer la omul simplu, el e liber sa-si indrepte rugaciunile catre cine socoate de cuviinta, insa formatorii de opinie, ar avea totusi alta menire, cel putin asa cred eu.

De ce am adus aminte de budisti? Pentru ca raspunsul celor care nu si-au citit istoria ne explica ca el are credinta strabunilor sai, dar car esunt ei? Or fi venit din CSI, din Belarus acum 500 de ani? Trecerea la calendarul pe stil nou de exemplu s-a facut in anul 1752, prin urmare bunicul sau din 1811 nu era inca de origine rusa, era urmasul lui Stefan Cel Mare. Ma incurc eu cumva in socoteli si in strabuni?

Iar Romania a trecut la noul calendar abia in 1919, cand a descoperit ca asa au facut toate tarile care se numeau „moderne” si care au inteles ca timpul este o notiune abstracta, stiintifica si nu una religioasa.

Prin urmare, ar mai trebui de stiut ca in 1872 biserica romana s-a rupt de Patriarhia Ecumenica de Constantinopol – si nu de Patriarhia Rusa! Iata ca desi multi se tot intreaba de unde vin, ar trebui sa nu citeasca ziarele comuniste, sa invete putin istoria, nu cea scrisa de romani, rusi sau moldoveni, cea UNIVERSALA!