Documente istorice de necontestat despre moldoveni

Documente care atestă că locuitorii Moldovei (și ai Valahiei și Transilvaniei) erau considerați „vlahi” sau „romani” de către europeni înainte de 1700. Termenii „vlah” și „român” erau utilizați în diverse forme în documente diplomatice, cronici și corespondență medievală. Câteva exemple relevante:

1. Documente papale și corespondență diplomatică

Papii și alte autorități catolice medievale foloseau termenul „vlahi” pentru a se referi la populațiile din Moldova, Țara Românească și Transilvania. În documente precum cele care menționează pe voievodul Lațcu al Moldovei în 1370, termenul „Vlachie” este utilizat pentru a desemna teritoriile locuite de români. Aceasta arată că europenii considerau locuitorii Moldovei ca făcând parte dintr-un grup etnic specific, cel al „vlahilor”, care erau urmași ai populațiilor romanizate din zona Dunării.

Nobilis vir Laczko dux Moldaviensis, partium seu nationis Wlachie.

2. Cronici bizantine și slavone

În cronicile bizantine și slavone, termenul „vlah” era utilizat constant pentru a desemna locuitorii vorbitori de limbă romanică din zona Carpaților, inclusiv Moldova. Acești termeni erau folosiți pentru a-i distinge pe români de populațiile slave din jur, dar și pentru a sublinia originea lor latină.

3. Cronicarii străini

Cronicarii străini care au călătorit în Țările Române în Evul Mediu, cum ar fi Antonio Bonfini (secolul al XV-lea) sau Nicolaus Olahus, foloseau frecvent termenul de „vlahi” pentru a se referi la români, inclusiv la locuitorii Moldovei. Olahus, un umanist de origine română din Transilvania, a scris despre moștenirea romană a locuitorilor din cele trei provincii (Moldova, Țara Românească și Transilvania), subliniind identitatea comună a acestora.

4. Documente otomane

În documentele otomane medievale, locuitorii Moldovei și Valahiei erau numiți „Eflak” (derivat de la „Vlah”), termen care desemna etnia românilor din aceste teritorii. Deși termenul era folosit inițial în sens geografic și etnic, mai târziu a fost asociat în mod direct cu identitatea românilor.

5. Cărți de geografie și relatări de călătorie

Începând din secolul al XVI-lea, diverse relatări de călătorie și lucrări geografice europene au menționat faptul că locuitorii Moldovei și Valahiei sunt „vlahi” sau „români”. Un exemplu este lucrarea „Cosmographia” a lui Sebastian Münster (1550), care face referire la locuitorii acestor regiuni ca fiind de origine romanică.

6. Cronici locale

Cronici precum „Letopisețul Țării Moldovei” de Grigore Ureche, scrisă în secolul al XVII-lea, subliniază clar originea latină a locuitorilor Moldovei, referindu-se la ei ca „rumâni” și „vlahi”, derivându-și originea din romani.

În concluzie, există numeroase documente și surse înainte de 1700 care îi desemnează pe locuitorii Moldovei ca „vlahi” sau „români”. Termenul „vlah” era frecvent utilizat de către europeni pentru a se referi la români, punând accent pe originea lor latină, iar această identificare a persistat în multe documente oficiale, cronici și lucrări geografice din acea perioadă.