Am vrut si eu sa intru in rand cu lumea, sa am un animal de companie. Unul cu care sa ma plimb la Mall, pe „strase” si sa ma laud cu el. Am comandat chiar si cateva „toale” la Catalin Botezatu, iar botinele le-am comandat la Mihai Albu, dar tot degeaba. Cand am vrut sa invat pisica din imagine sa prinda soareci, dezastru tottal.

Pisica mea

Am platit cam 5000 de euro (plus ceva maruntis in dolari, cam tot 5000) pentru pisica, tipul care o vindea o tinea intr-un sac de canepa, de aia am si cumpart pisicuta, mi s-a facut mila de ea, iar omul de afaceri (s-a recomandat ca fiind raider de profesie, cu licenta si cu studii post universitare) mi-a zis ca e sperioasa, de aceea o tine in sac.

Milos din fire, am decis sa o iau, de frica maidanezilor din cartier, si de gura prieteniei mele din Franta, Brigitte Bardot, care ma tot batea la cap ca daca Iulia albu are o gaina, eu de ce nu imi iau un animal de companie.

Zis si facut, am cumpart animalutul, uitati si voi ce scump si simpatic este, l-am tot hranit cu canea dincongelator, pe care o aveam pus ala pastrare pentru vremuri grele, cand vom fi in Spatiul Schengen, dar am vazut ca nu se oprea pana nu „papa” un kilogram sau un kilogram si ceva de carnita. In consecinta am zis, hai tu mama la prins soareci, de care or fi, de biblioteca (am uitat sa va spun ca am o biblioteca destul de mare, cu volume princeps, am chiar si cartile de pacalici, cele de tabinet, mai pe scurt, am toate cartile, plus un as in maneca.

Acum ma gandesc ca am facut o alegere proasta, puteam sa iau o gaina, aia macar face oua, sau o oaie,da si lapte, da si lana. Si cum de la o varsta ai aivea nevoie de un brau de lana, aveam materia prima din resurse proprii. Acum cer ajutorul iubitorilor de animale, cei care au un animal de companie de genul celui pe care l-am cumpart eu, sa ma ajute cu cateva sfaturi, cum sa invat pisica sa manance soareci. Mai ales ca de cand tin pisica in casa, soarecii nu mai joaca pe masa, inainte sunt sigura ca jucau toata ziua, cat eram eu la munca, altfel ii vedeam eu cand ma intorceam acasa, dar ei fiind obositi de atat joc, erau dusi la culcare.

Inchei mica mea istorioara, cu speranta ca ma veti ajuta sa gasesc iesirea, sau intrarea, sau macar fereastra pe unde intra aia de ii dai afara pe usa, sa pot hrani si eu pisica mea.