Am citit recent blogul romanilor din Cernauti, un blog actualizat foarte rar, penultima postare fiind din 2011. Insa astazi am vazut ca au postat din nou. Mi-e dor de Cernauti, e gandul unui roman, plecat se pare departe printre straini. Am simitit amaraciune in cele cateva randuri scrise, mi-am amintit de Moldova, de noi si de amarul nostru.

Popor rupt in doua, sau chiar trei sau patru de inimi haine, ne-am instrainat unii de altii, nu ne mai stim rudele, inaintasii si nu stim nici macar ce viitor avem. Cine mai poate sti care este Moldova? Cea din Ucraina, cea din Romania, in Transnistria sau cea din Romania?

Cati moldoveni nascuti dupa anul 1992 au fost macar odata la Cernauti? Sau au gandit macar o zi ca acolo sunt tot urmasii lui Stefan cel Mare si ai lui Bogdan. Aud zilnic la televizor dezbateri despre limba noastra, ba-i romana, ba-i moldoveneasca, insa nu avem nici un post autohton 100% vorbit nici in romana nici in moldoveneste. Doar ruseste peste tot. Si asta e bine. Pana si Cheianu si Durbala, mari acotori de limba rusa nu-i vad renuntand la prostul obicei de a rusifica orice, pana si revelionuldin acest an, li s-a parut mai vesel in stilul vasnic comunist. Scuza: Nu ati inteles voi bine ce voiam sa spunem! Desi poate ati spus cam prost ce aveati de spus si de aceea nu a fost inteles.

Va las sa admirati Cernautiul, frumos oras Bucovinean! Si poate va aduceti aminte ca mi-e dor de Cernauti!